Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, marţi, legea pentru modificarea şi completarea legii 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice. Astfel, actul normativ prevede că îngrijitorii informali, ceea ce înseamnă cei necalificaţi, care vor avea grijă de persoanele vârstnice din familie şi nu numai vor avea posibilitatea de a lucra cu normă parţială de patru ore şi să primească o indemnizaţie egală cu jumătate din salariul de bază brut al unui îngrijitor la domiciliu.Actul normativ re ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii 17/2000, intervenţiile legislative preconizate vizând, în principal:
– reglementarea mecanismului de asigurare a cheltuielilor de finanţare a îngrijirii de lungă durată ca măsură de asistenţă socială pentru îngrijirea la domiciliu, în centrele de zi sau rezidenţiale, acordând o importanţă crescută îngrijirii la domiciliu şi în centrele de zi;
– respectarea partajării responsabilităţii finanţării dreptului de îngrijire de lungă durată ca măsură de asistenţă socială şi ca serviciu public descentralizat, între autorităţile administraţiei publice locale şi centrale;
– completarea art. 20 cu precizări privind respectarea „principiului resursa financiară urmează beneficiarul” în finanţarea serviciilor sociale;
– respectarea principiului prevenţiei care presupune acordarea cu prioritate a îngrijirii în comunitate şi, implicit, prevenirea instituţionalizării;
– actualizarea unor concepte, precum „îngrijirea de lungă durată” sau „beneficii sociale”;
– definirea centrului de zi de asistenţă şi recuperare;
– clarificarea angajărilor de către autorităţile administraţiei publice locale a personalului de îngrijire cu timp parţial de lucru sau normă întreagă.
Prin urmare, este introdus în acest act normativ termenul de „îngrijitor informal” regăsit în Legea asistenţei sociale 292/2011 şi care este definit ca fiind „persoana necalificată, membru al familiei, rudă sau orice altă persoană, care asigură îngrijirea personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea activităţilor de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice de către persoana care şi-a pierdut autonomia funcţională”.