A consuma un peşte de apă dulce prins în lacurile şi râurile din Statele Unite echivalează cu a bea timp de o lună apă potabilă contaminată cu aşa-numiţii poluanţi “eterni”, PFAS, conform unui nou studiu publicat marţi.Aceste substanţe chimice au fost dezvoltate în anii 1940 pentru a rezista la apă şi căldură. Ele se găsesc în învelişuri antiaderente, textile sau ambalaje alimentare.
Însă, caracterul indestructibil al acestor PFAS – substanţe perfluoroalchilate şi polifluoroalchilate – implică faptul că acestea s-au acumulat de-a lungul timpului în aer, sol, apele lacurilor şi râurilor, în hrană şi chiar şi în corpul uman.
Există din ce în ce mai multe solicitări pentru o reglementare mai strictă a utilizării PFAS, care sunt dăunătoare sănătăţii, cu consecinţe hepatice, colesterol ridicat, răspuns imunitar redus şi diferite tipuri de cancer.
Cercetătorii au evaluat nivelul de contaminare al peştilor de apă dulce analizând 500 de eşantioane prelevate din lacuri şi râuri din Statele Unite între anii 2013 şi 2015. Potrivit studiului publicat în jurnalul ştiinţific Environmental Research, rata medie de contaminare a fost de 9,5 micrograme pe kilogram.
Dintre toate probele contaminate, trei sferturi conţineau acid perfluorooctan sulfonic (PFOS), unul dintre cei mai comuni şi nocivi contaminanţi din cei câteva mii ce alcătuiesc grupul PFAS.
Astfel, a consuma un peşte de apă dulce echivalează cu a bea timp de o lună apă contaminată cu 48 de părţi de PFOS per miliard. Conform noilor recomandări ale Agenţiei pentru Protecţia Mediului (EPA) din Statele Unite, apa este considerată sigură de băut dacă nu conţine mai mult de 0,2 părţi de PFOS per trilion.
Nivelurile de PFAS măsurate la peştii de apă dulce capturaţi în sălbăticie s-au dovedit a fi de 278 de ori mai mari comparativ cu cele constatate la peştii crescuţi în scop comercial.
