Joi, 05 Ianuarie 2023, ora 18:56
178 citiri
A murit ca un martir, dar a fost parte la crimele guvernului Antonescu. Ce contează mai mult pentru posteritate, felul în care s-a sfârșit sau modul în care a trăit?
Mircea Vulcănescu trebuie să rămână în memoria colectivă ca un erou-martir, fiindcă a fost supus umilințelor inumane ale unui regim criminal, trecându-i-se cu vederea biografia anterioară? Mulți politicieni autohtoni par să încline spre prima variantă, fiindcă li se pare că e mai bună pentru electorat, fiindcă Biserica Ortodoxă Română îl recuperează activ pe Vulcănescu și ce spune Biserica poate fi mai important decât ce spun documentele istorice. Apoi, mai există naționaliștii vocali, cei care s-au alăturat Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) și care fac propagandă activă în aceeași măsură în parlament și în stradă.
Așa că, în București există încă un liceu Mircea Vulcănescu, iar zilele trecute proiectul de hotărâre pentru înlăturarea bustului lui Mircea Vulcănescu din Parcul Sfântul Ştefan nu a mai fost adoptat.
Vulcănescu nu a fost doar un intelectual care a scris cu simpatie despre legionari, ci a intrat în cohorta celor imbecilizați și inutilizabili, după cum îl descria Eugen Ionescu într-o scrisoare către Tudor Vianu din 1945 (Vlad Alexandrescu, ed. Minerva 1944). A fost subsecretar de stat la ministerul Finanțelor și a făcut parte din guvernul Antonescu din ianuarie 1941 până în august 1944. Există stenograme din această perioadă care scot la iveală participarea sa activă la deciziile care au dus la deposedarea de averi și bani a evreilor deportați în Transnistria și apoi la exterminarea acestora. Normele de colectare a metalelor prețioase de la evrei au fost formulate de el, după ce subordonații săi au gândit soluții prea slabe.
Vulcănescu a fost parte a unui stat criminal și a participat prin poziția lui și prin directivele asumate la suferința și moartea a mii de oameni.
