De ce nu vreau să mă legitimez cu certificatul verde, deşi m-am vaccinat cu trei doze

Sincer, pentru mine, cea mai grea perioadă a pandemiei a fost înainte ca vaccinul să apară. Pe atunci, nu exista nici măcar un orizont. Ştiam că nu putem trece de pandemie decât după ce dobândim „imunitatea de turmă” şi descoperisem deja, cu toţii, că boala e o ruletă rusească cu moartea. Nimeni n-ar trebui să treacă prin asta!

Ce m-a convins să mă vaccinez

Nu m-am vaccinat ca să beau „o cafea cu prietenii”, aşa cum ne îndemna Cîţu sau alţi politicieni care n-au ratat momentul populismului, atunci când ar fi trebuit să tacă. N-am încredere în politicienii care ne mint în faţă de 30 de ani. Şi nici în Valeriu Gheorghiţă sau în Raed Arafat, care, de luni bune, ţin aceleaşi discursuri apretate, pe aceleaşi posturi TV şi nu răspund întrebărilor oamenilor sau altor jurnalişti, nici măcar la telefon. 

După cum se vede, pentru ei, imaginea lor e mai importantă decât salvarea noastră, cum aş putea avea încredere în ei?

Nu m-am vaccinat nici pentru mici moca, nici ca să particip la loterie (vivat Caragiale!) şi nici pentru voucherele de 100 de lei pe care le oferă guvernul (acelaşi care a uitat să distribuie populaţiei măştile gratuite aprobate prin lege, în vara anului trecut). M-am vaccinat după ce am văzut că aceia care au făcut vaccinul n-au păţit nimic. 

Când am aflat că, după 6 luni, imunitatea dobândită prin vaccin scade, iar cei expuşi vor trebui să facă a treia doză, voi fi din nou sinceră, am fost puţin dezamăgită. Apoi, m-am gândit că nici vaccinul antigripal nu e pe viaţă, se face anual, şi că nici vremurile pe care le trăim nu sunt normale, căci trecem printr-o ditamai pandemie. 

Aşa că am făcut şi a treia doză. Încă trăiesc,

 » Aflați mai multe informații aici.

Posted on