Scriitorul ieşean Florin Lăzărescu povesteşte într-un mod amuzant despre experienţa sa în momentul în care a vrut să-şi schimbe salteau din dormitor. El a relatat momentul destul de neplăcut pe Facebook. Mai jos redăm povestea sa integral.“Când am cumpărat casa, am băgat în ea cam toate paralele pe care le aveam – plus bună parte din cele pe care le vom avea până în anul 2044 -, aşa că au rămas trei lulele, trei surcele pentru salteaua patului de la dormitor. Nu prea am decis noi ce luăm, ci banii. Adică una sărăkeanu, bună în felul ei, dacă e să dormi frânt după o zi de trudă sănătoasă, dar parcă oleacă mai proastă decât cea pe care o avea bunica, după ce umplea nişte saci de cânepă, cusuţi laolaltă, cu fân. Oricum, era ok, niciodată subiect de discuţie în casă.
Şi-ntre timp ne-am mai întremat cumva şi am zis cu Amelia: hai, dom’le, e vremea să ne luăm o saltea nouă mai deşteaptă. Adică una cu memorie, din aia care să exclame în sinea ei, ca Proust mâncându-şi madlena: ahh, brusc îmi aduc aminte de trupurile voastre!
Întâi m-am dus numai eu la shopping – cu Mira nu se poate cumpăra nimic, numa’ aleargă prin labirintul de rafturi, probând orice poate fi probat, fie scaun, fie rotopercutor, dacă e unul în preajmă. Dar nu m-am dus ca blegul, am făcut cercetare, am căutat salteaua de 4,8 stele din 5, cu sute de oameni care spuneau la comment că e perfectă. Doar doi-trei ciudaţi am găsit care susţineau paradoxal contrariul: un căcat de saltea, mă doare spatele de mor de la ea! Cum perfecţiunea ştiu că nu există, am probat-o – mamă, parcă m-am cufundat în pene de îngeri din afara oricărui păcat de pe pământ –
