Iohannis și criza perpetuă

Dacă o cetate e în criză perpetuă fără să fie acut amenințată din afară, e bine să i se examineze atent elita culturală și politică. UE se află într-o atare criză eternă. Dar și mai dezastruoasă e varianta ei românească.

Citeste toate textele scrise de Petre M. Iancu (DW) pentru Ziare.com

Quo vadis România? Guvernul Cîțu stă, inevitabil, să cadă, împins către prăpastie, la prima vedere, de ambițiile absurde ale premierului și ale președintelui, care se cramponează de putere, în ceea ce Klaus Iohannis a pretins, pe drept, că e ”un stat eșuat”, dar la cârma căruia se află el de șapte ani.

Nu se poate înțelege, prin urmare, de ce nu-și dă demisia, cum e obiceiul și remediul oricărei democrații care se respectă? Și de ce insistă să-l mențină la Palatul Victoria pe un șef de guvern vădit incompetent, certat cu legea, inapt moral și intelectual să redreseze o Românie într-o criză evitabilă, dar care, creată frivol chiar de liderii ei, e cu atît mai acută, cu cât țara n-a apucat să fie modernizată instituțional și consolidată ca stat de drept, înainte ca structurile euro-atlantice la care aderarea i-au părut a fi salvarea, să alunece și ele în crize permanente?

Cauzele crizelor

Pentru că, ”înainte de a fi un stat eșuat, România a fost o democrație defectă”, vor releva unii, just. Pentru că ”sunt idioți”, vor opina alții. ”Jaful”, vor striga mulți, explicând prin lăcomie irepresibilă un comportament politic și cinic, și absurd, de vreme ce le distruge lui Iohannis și Cîțu partidul și le va da inexorabil țara și puterea pe mâna extremismului, de vreme ce ”vor să rămână cu orice preț la ciolan, cât mai mult și mai puțin controlat”.

În termeni de putere, mai degrabă decât de bani,

 » Aflați mai multe informații aici.

Posted on