O discuție necesară despre USR ⋆ Universul.net

Foto: INQUAM/Ilona Andrei

M-am numărat printre cei care susținuseră, înainte și după parlamentarele din 2020, că PNL și USR sunt condamnate să guverneze împreună. Cu toate acestea, dinamica vremurilor mi-a demonstrat că mă aflam în conflict latent cu adevărul ce mustea în această realitate mult mai prozaică. Până la o nouă probă contrarie, mă încăpățânez să cred că varianta PNL-USR la Palatul Victoria ar fi fost cea mai bună dintre soluțiile politice pe care le poate accesa România, dat fiind numărul mare al restanțelor de fond, acumulate în ultimele trei decenii. Iar asta, indiferent de imperfecțiuni, sincope, compromisuri potențiale – de o parte și de alta.

Totuși, îmi vine peste mână să rup cămașa de pe mine în aceste zile, când la București se cristalizează o coabitare ca-n povești între PNL și PSD. De ce? Pentru simplul motiv că a opera, pe mai departe, doar cu idealul, ignorând de-a dreptul anatomia realului, mă va plasa în același tip de eroare logică pentru care am decis să-mi fac mea culpa încă din deschiderea acestui text.

Constat, fără a mă și împăca cu gândul, că dragostea dintre PNL și USR a fost de la bun început una cu mult mai multă silă decât numeroși dintre noi fuseserăm în stare să ne închipuim în perioada de odioasă efervescență a asaltului la statul de drept. Și atât de odioasă a fost acea perioadă, încât a reușit să apropie, circumstanțial, două formațiuni cu foarte puține lucruri în comun, dar și să ecraneze, pentru moment, profunzimea faliilor „naturale” dintre politicienii și viziunile celor două tabere.

E limpede acum că, în sânul liberalilor, partida anti-„hipsterism” avusese dintotdeauna și ponderea, și greutatea necesare inversării polilor; în ciuda aparențelor, genul acesta de piruetă nu a rodit peste noapte – fusese acolo,

 » Aflați mai multe informații aici.

Posted on