România față cu Președintele-Lună și cu principiul lui Klaus

Deși mereu grav și cu morgă, ca Regele Soare, Klaus I. a devenit o figură de comics, un comic Președinte-Lună, într-o țară altfel cufundată-n tragedie. Grație lui, lacrimile râsu-plânsului ei n-au șanse mari să sece.

Care e principiul pe baza căruia funcționează președinția lui Klaus Iohannis? Dar președintele? Există oare un principiu Klaus? Ba bine că nu. E un principiu compozit. Unul revelat de reacția oficială a șefului statului, Klaus I. la moțiunea de cenzură care i-a dărâmat visul unei domnii netulburate, la cârma unui stat gestionat de yesmenii săi din PNL și aplaudat în Europa și în lume. Funcția și persoana par ambele alcătuite dintr-un amestec de ridicol, de inadecvare la realități, de mediocritate și intransigență, asezonate cu aroganță, autoritarism, superbie și afectare. Ultimele sunt menite să-i acopere străduința de a rămâne tot mai furios și agresiv încremenit în eroare.

În anii ’60 făcea ravagii o deșteaptă carte despre ”Principiul lui Peter”. Ar putea face epocă de-acum și ”principiul lui Klaus”, de vreme ce rezolvă elegant chestiunea doar aparent complicată privind modul în care șeful statului poate vârî țara într-o criză chiar mai adâncă decât cea în care a propulsat-o tot el, mizând nătâng pe un premier perdant, docil față de stăpân, dar ranchiunos și pizmaş față de egali, precum și hain, turbulent și ostil față de subalterni.

”Performanțele” unui președinte genial pentru liniștea cleptocrată

Cum a iscat criza, care agravează soarta unei Românii mai puternic lovite de pandemie și de explozia prețurilor energetice decât alte țări? Ca un adevărat ”geniu al Carpaților”. Refuzând, ca Nicolae Ceaușescu, să se blindeze cu sfetnici buni și să asculte de sfaturi și avertismente. Apoi a adâncit-o, tolerând și patronând repetarea vexării de către premier a partenerilor din guvern și coaliție, prin repetate demiteri arbitrare,

 » Aflați mai multe informații aici.

Posted on