Căutarea submersibilului Titan care a dispărut în timp ce ducea cinci persoane pentru a studia epava Titanicului a atras atenția asupra altor salvări la mare adâncime, relatează ABC News. O operațiune de succes a avut loc în urmă cu cincizeci de ani, când doi marinari britanici rămași captivi într-un submersibil, la mai mult de 480 de metri adâncime, au fost aduși la suprafață după mai bine de 84 de ore, și cu doar 12 minute înainte ca oxigenul să se termine. Eforturile de salvare anterioare – de la un submarin în largul Irlandei, până la un altul în largul coastei New Hampshire – au oferit o oarecare speranță familiilor celor care erau la bord. Dar unele dintre aceste operațiuni nu au fost la fel de complexe, precum efortul de căutare a submersibilului Titan. Acestea se aflau în ape mai puțin adânci și, în mai multe cazuri, erau vehicule subacvatice mult mai mari. Unele cazuri s-au încheiat cu decese în rândul persoanelor de la bord, dacă nu chiar cu toate persoanele murind, acest lucru demonstrând riscul inerent de operare în adâncurile oceanului.Submersibilul Pisces IIIÎn urmă cu cincizeci de ani, doi marinari britanici au rămas captivi într-un submersibil de adâncime, la mai mult de 480 de metri sub suprafața Oceanului Atlantic, confruntându-se cu o soartă incertă, în timp ce o echipă internațională se străduia să găsească o modalitate de a-i salva.Viețile celor doi marinari – Roger Chapman și Roger Mallinson -, au atârnat de succesul misiunii, care s-a dovedit a fi cea mai amplă și complexă operațiune de salvare subacvatică cunoscută. Demersurile întreprinse ilustrează dificultatea operațiunilor de salvare în apă de mare adâncime.Calvarul lui Chapman și Mallinson a început în timp ce lucrau la amplasarea unui cablu telefonic transatlantic, la aproximativ 240 de kilometri în largul coastei Cork, Irlanda, pe 29 august 1973.În timpul a ceea ce altfel ar fi fost o misiune de rutină,
