Am râs cu multă poftă și m-a sensibilizat mult – ba chiar m-a pus serios pe gânduri. Sala a râs mult – un semn bun. Și asta e esențial pentru mine ca mare consumator de film. Dar să o luăm pe rând. La cald, câteva notițe.
Multă lume s-a dus să vadă „Taximetriști” ca pe un soi de „Teambuilding 2”. Ei bine, nu. „Taximetriști” este unul dintre cele mai inteligente filme apărute în cinematografia românească în ultima perioadă. Cine știa deja de piesa de teatru Taximetriști de la Apolo 111 ar fi trebuit să se aștepte la altceva.
După piesă, a venit acest film. Între timp, „Teambuilding” a împărțit scena iubitorilor de film în două, așa cum am analizat aici, în Libertatea.
Meritul cel mai mare, cred eu, al acestui film este pasul imens pe care-l face în a împăca acele două scene (categorii): „elitiștii” filmului de artă, de autor, cu „vulgul” filmului popular, de masă. Taximetriști face acest pas important în direcția bună, pentru că reușește prin teme și stil să pună împreună două zone aparent radical diferite și ireconciliabile.
Bogdan Theodor Olteanu & Co vin cu un scenariu și o regie care fac această împăcare posibilă: nu e o împăcare totală, vor fi multe polemici și critici, cu siguranță, dar reușesc să deschidă un câmp care-i pune laolaltă pe toți.
Recomandări
Când Facebook nu face diferența între mărturia victimelor abuzului sexual și promovarea unui conținut sexual
De ce? Pentru că ceea ce ni se oferă este scris și filmat inteligent, cu un umor de o tristețe copleșitoare, cu un cumul de probleme care vizează multe categorii – de la muncitorul amărât de taxi până la clasele de sus,