Mult timp s-a crezut că egiptenii antici foloseau mumificarea ca pe un mod de a conserva corpul după moarte. Acum, însă, o expoziție organizată de cercetătorii de la Universitatea din Manchester indică faptul că nu aceasta ar fi fost intenția originală: tehnica elaborată de înmormântare era de fapt o metodă de a îndruma decedatul spre divinitate, scrie Live Science. Oamenii de știință de la Muzeul Manchester al universității din Marea Britanie scot în evidență această concepție populară greșită în cadrul expoziției „Mumiile de aur ale Egiptului”, care se va deschide anul următor.Noua viziune despre motivul pentru care egiptenii practicau mumificarea răstoarnă aproape toate teoriile despre mumii care li se predau studenților. „Este o schimbare majoră de 180 de grade”, a spus Campbell Price, curatorul muzeului care se ocupă de exponatele despre Egipt și Sudan.Cum a înflorit această concepție greșită pentru atât de mult timp? Price a spus că ideea, apărută în Occident, a început cu cercetătorii din era Victoriană care au greșit atunci când au crezut că egiptenii antici își conservau morții la fel ca peștii, ambele procese necesitând sare. „Ideea era că păstrezi peștele ca să îl mănânci la un moment dat mai târziu”, a spus Price. „Așadar, au presupus că ceea ce se întâmplase cu corpul uman era la fel ca tratamentul pentru pești”. Price a spus că o altă substanță asociată de obicei cu mumiile este tămâia, care este folosită și ca ofrandă pentru zei. Foto: Profimedia Images Substanța sărată folosită de egiptenii antici diferea de sarea în care erau păstrați peștii. Cunoscută sub numele de „natron” (o combinație de carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu, clorură de sodiu și sulfat de sodiu), acest mineral natural se găsea din abundență pe fundul lacurilor din apropierea Nilului și era ingredientul principal folosit în procesul de mumificare.„Știm, de asemenea,
