Ondina și Cezar Popescu au plecat în Mexic pentru o bursă de cercetare de doi ani. 23 de ani mai târziu, încă sunt în America Latina, unde au o carieră de succes, atât ca profesori universitari în Guadalajara, cât și ca oameni de afaceri.În 2006, au revenit în România, „căci cel mai bine este, totuși, să trăiești în țara în care te-ai născut”, și au încercat să implementeze ce au învățat în mediul academic și de afaceri din Mexic. Doar că au fost primiți cu reticență și cu o rezistență la schimbare.
Așa că s-au întors în Mexic, cu regret că au lăsat din nou în urmă România, dar și cu satisfacția că s-au adaptat în țara adoptivă, unde au ajuns să dețină funcții universitare importante, să scrie cărți bine vândute și să aibă o înțelegere diferită a ceea ce înseamnă să fii bogat. Căci bogăția nu e doar în bani.
Cezar Popescu a povestit, în exclusivitate pentru PRESShub, despre Mexic și societatea mexicană, pe care românii o cunoscut denaturat, din filmele cu narcotraficanți. O țară cu oameni generoși, cu oameni relaxați, dar și cu oameni care pot fi și violenți. Un loc unde viața curge firesc, fără panică, fără grabă.
Cele mai importante declarații ale lui Cezar Popescu
Oamenii de aici, cu felul lor de-a fi, cu felul în care ne-au primit, au influențat foarte mult perspectiva noastră asupra vieții și ne-au convins să rămânem aici.
Am ajuns la concluzia că un rol important în determinarea comportamentului oamenilor îl are factorul climatic.
Veneam din România încrâncenați și determinați să reușim, căci nu știam altceva. Aici am învățat să trăim liniștiți, pentru că orice s-ar întâmpla, nu este o chestiune de viață și de moarte.
Am conștientizat că atunci când trăiești toată viața în țara ta și pleci doar în vacanțe,